Day 2 - Sex, avion & Bucureşti

24 iunie, luni

Dimineaţă.

Am ajuns la Bucureşti. Ne-a întâlnit tata. Cât mă bucur să-l văd, nu e ideal, dar îl iubesc...
6:00

La insistenţa mea, tata a hotărât să-mi arate Bucureştiul, pe care nu-l văzusem niciodată, mai ales Calea Victoriei pe care Eliade m-a intrigat să o văd numaidecât. Frumos, foarte frumos...
Bucureştiul era atât de frumos dimineaţa, în bătaia razelor de soare încă leneşe după o noapte cu lună plină. Eu pe banca din faţă, lângă tata, îl ascult absorbită de entuziasmul cu care povesteşte şi simt cum mă priveşte cu atâta dragoste cu coada ochiului, să vadă dacă sunt atentă sau nu.
Bucureştiul e superb, curat, leneş şi el ca şi această dimineaţă răcoroasă. Străzile pustii, linişte, doar tata mai comentează uneori şi mama aprobă, se aude pe fundal Scorpions - Still loving you. Îi iubesc.
7:13
Am ajuns la aeroport, inima mi s-a strâns şi mai mult de dor, dor de Moldova, dor de Bucureştiul atât de frumos dimineţile, dor de tata...
Ne-am înregistrat, am dat bagajele şi am pornit spre o cafenea să luăm micul dejun.
7:43
Stau în rând cu tata la o patisserie. Ne-am luat croissante, eu mi-am mai luat o tartaletă, nu am putut rezista tentaţiei, o cappuccino, iar tata a hotărât să ia la cafea şi puţin whiskey, 'для храбрости'.

Aşa deci, dimineaţa perfectă, într-un oraş perfect, la o cafenea perfectă, cu mâncare şi băutură perfectă şi ce e mai important - cu oamenii perfecţi.
8:00
Ne uităm atent la ceas, să nu întârziem la avionul spre Londra, despărţirea e tot mai aproape...
Eu scriu un mesaj verişorului că am ajuns în România; şi îi scriu şi Lui, am simţit necesitatea să-i zic 'bună dimineaţa' şi că am ajuns cu bine, cine ştie poate îi va fi plăcut, poate îşi face griji pentru mine... Cel puţin eu sper să fie aşa.
În timp ce mii de gânduri îmi inundau creierul, am observat că s-a început o discuţie aprinsă între ai mei, ei cică discutau viaţa mea personală, cea sentimentală, dar şi sexuală, hmmm, interesant, foarte şi foarte interesant...
După ce au pus viitorul meu la cale şi au discutat toţi potenţialii mei miri, ei s-au liniştit şi au înţeles că eu 'îs fata tatii' şi până la nuntă mai am.
El mi-a răspuns, sunt fericită.
8:35
E timpul să mergem spre avion, nuuuuuuu....
Era atât de frumoasă dimineaţa această, şi îl iubeam atât de mult pe tata în acel moment şi el mă iubea, cred, încât nu doream să accept că şi acest moment este efemer. 
Dar... 
Am trecut controlul, am trecut peste linia care urma să mă despartă de cel mai iubit bărbat. Departe, tot mai departe era acum bărbatul cu cei mai calzi ochi albaştri, în dragostea cărora m-am scăldat toată dimineaţa...
09:30
Avionul decolează, inima mea a rămas acolo, jos, la tata. Nu vreau să plec, aş sări şi acum din avion...
11:25 (după ora Londrei)
Aterizăm, acum ne despart mii de kilometri de tata, şi mai mulţi mă despart de Moldova mea...
Urmează să aşteptăm 6 ore şi jumătate în aeroport...
Am mers pentru prima dată în autobusul aeroportului cu volanul pe dreapta, minunat, mai vreau!!!
Am răscolit toata librăria aeroportului şi am vorbit cu toţi vânzătorii de acolo, am băut un Mochaccino de la Starbucks, mi-e dor de Tucano...
Am citit "Crimă şi pedeapsă" de Dostoievski, uimitor cât de genial era Fyodor Mihailovici.
Şi a propos, tare faină ideea de a pune aparate de unde se poate de cumpărat prezervative în veceele aeroportului; şi încă 4 feluri diferite, mmmm...
19:10
Avionul decolează spre Montreal.
Eu stau departe de mama, pe ultimul rând în avion, între doi bărbaţi de culoare. Foarte faini domnii, chiar a fost o plăcere să călătoresc alături de ei. Privit "Cloud Atlas" şi citit în continuare "Crimă şi pedeapsă" sub muzica lui Bach şi Rachmaninov, primit o plăcere enormă.
20:30 (după ora Montrealului)
Aterizăm la Montreal. Aşteptăm încă o oră în avion din cauza unor probleme cu vremea de afară. Emoţiile cresc tot mai mult, cu cât realizez că am zburat deja peste ocean şi mă despart acum mii şi mii de kilometri de tatăl meu, de Chişinăul meu şi de El...
21:18
În sfârşit am ieşit din avion şi urmează că trecem controlul paşapoartelor. Renata (o prietenă bună de familie) ne aşteaptă cu sufletul la gură.
21:43
În sfârşit o vedem pe Renata, ea ne sare în gât, ne pupă, ne cuprinde, mă simt aşteptată şi dorită aici, în Montreal. Ne duce acasă unde ne aşteaptă un alt omuleţ drag, nana mea, care cu lacrimi în ochi ne urează 'bun venit'.
23:15
Vine verişorul meu, Ion - un alt bărbat pe care îl iubesc enorm şi pentru care venirea mea aici avea sens în ochii mei. Atât de fericită sunt să-l văd...
Noapte.
Mai aştept puţin înainte de somn, să-i scriu Lui, dar să nu-L trezesc. Să-i zic că am ajuns şi să-i urez 'bună dimineaţa' - scris! Acum pot să dorm liniştită, sunt aici acum, dar acolo sunt aşteptată, iubită.  

P.S. Day 7, m-am gândit aproape tot drumul la El, cum a devenit atât de important, într-un timp atât de scurt?