Cel mai greu...

Am impresia că numai eu sufăr, că toată suferinţa acestei lumi s-a concentrat în mine, că numai eu mai am drept la suferinţă, deşi îmi dau seama că există suferinţe şi mai groaznice... Mă simt atât de impresionat în faţa suferinţei, încât îmi pierd aproape tot curajul. Şi-l pierd, fiindcă nu pricep de ce există suferinţă în lume. - Emil Cioran

Tare-i greu când eşti adolescent, zicem noi.
E greu pentru că noi suntem tare emoţionali şi impulsivi, suntem rebeli şi plini de spirit luptător, suntem naivi şi ne credem buricul pământului, suntem tineri şi visători.
Zicem că ne e greu, căci considerăm că nimeni nu ne înţelege şi suntem noi împotrivă la toată lumea.
Ne e greu pentru că noi vrem să ne trăimm viaţa aşa cum (nu)ştim noi.
Ne este dificil pentru că părinţii, profesorii şi toţi cei din jur ne împiedică să visăm şi să credem în realizarea viselor noastre.
Ne este greu pentru că trăim într-o lume nouă construită pe bază de principii vechi.
Ne este greu pentru că bunica e comunistă, iar noi suntem proeuropeni şi-i considerăm pe bătrâni demodaţi şi incapabili.
Ne este greu pentru că ducem lipsă de un prieten adevărat, suntem mereu înconjuraţi de 'prieteni de companie' care ne trădează.
Ne este greu pentru că noi nu vedem sens să mergem la unele obiecte la şcoală, dar primim în cap dacă lipsim.
Ne este greu pentru că nu dormim nopţile, stând  în faţa calculatorului.
Ne este greu pentru că iubim şi suferim şi nimeni nu ia în serios dragostea noastră.
Ne este greu pentru că nu avem încă independenţă financiară şi stăm lipiţi de părinţi, când tot ce vrem mai mult e să fugim cât mai departe de casă.
Ne este greu pentru că noi vrem să ne distrăm, iar ei zic du-te şi-ţi fă o carieră.
Ne este greu pentru că noi vrem să luăm decizii, iar ei ne zic că nu suntem destul de maturi ca să o facem.
Ne este greu pentru că noi vrem să fim alintaţi şi iubiţi, iar ei ne zic că suntem prea mari pentru aşa ceva.
Ne este greu pentru că nimeni nu ne crede cât ne este de greu.

Ne este greu atunci când venim în fiecare seară după activităţile noastre şi părinţii îşi bat joc de noi şi de toată munca depusă de noi. Când nu iau în serios ce facem şi când se leagă de orice mărunţiş. Când nu ne înţeleg că obosim şi noi chiar dacă avem doar şaptîşpe ani. Când consideră toate activităţile şi voluntariatul nostru o pierdere de timp şi un motiv de a scăpa de la şcoală. Când indiferent de notele noastre sunt veşnic nemulţumiţi. Când indiferent de cât de mult timp le dedicăm, oricum suntem mai mult cu prietenii şi 'puţin ne pasă' de familie.

Ne este greu atunci când răspundem la şcoală la limba română şi primim un 7 amărât doar pentru că viziunea ta cu cea a profesoarei nu a coincis. Când vii lecţii în şir la unele obiecte şi munceşti din greu şi tot din 8 nu te scoate proful. Când te dedici trup şi suflet şcolii, iar înapoi primeşti reproşuri la prima absenţă nemotivată. Când oricât de bun ai încerca să fii mereu există un elev Xulescu din clasa paralelă care e mai bun şi mai deştept decât tine şi tu nu meriţi atenţia.

Ne e greu atunci când ne dedicăm trup şi suflet unei prietenii, care mai apoi se dovedeşte a fi o simulare de prietenie. Când descoperim că 'cel mai bun prieten' este de fapt doar un bun prieten 'de companie'. Când cele mai mari trădări vin de la ei, tainele cele mai ascunse ajunge să le ştie tot liceul, iar fricile tale cele mai mari ajung a fi de râsul a toată lumea. Când iubitul/iubita te trădează cu 'cel/cea mai bun/bună prieten/prietenă'.

Iar cel mai greu ne e atunci când ne îndrăgostim. Aşa emoţionali şi rebeli cum suntem, îndrăgostindu-ne ne pierdem capul. Uităm tot ce (n-)am ştiut vreodată şi devenim dintr-odată atât de vulnerabili. Toată forţa şi vigoara din noi se scurge şi se transformă într-o dragoste pătimaşă, atât de nebună şi atât de sinceră.
Atunci realizăm nimicnicia tuturor 'greutăţilor' mai sus enumerate. E greu să judeci atunci când eşti adolescent şi ai toate dilemele expuse mai sus şi mai eşti şi îndrăgostit pe deasupra. E greu pentru că toată lumea ta, tot universul tău se învârte în jurul a unei singure persoane, care deseori (în adolescenţă) este persoana cea mai nepotrivită pentru noi.
E greu să înveţi atunci când suferi din dragoste.
E greu să te concentrezi atunci când durerea te sfâşie pe dinăuntru.
E greu să te iei în mâini, indiferent de încurajări şi susţineri, pentru că EA/EL nu e alături de tine, şi toată lumea ta se dărâmă în faţa ta şi tu nu poţi face nimic, absolut nimic. Eşti paralizat în faţa propriei nefericiri şi mintea ta e amorţită în faţa tragediei sentimentale căreia, pentru că eşti încă prea mic şi neajutorat, nu-i poţi face faţă.
E greu să înveţi pentru teze, atunci când cel/cea mai iubit/iubită dintre pământeni nu dă nici doi bani pe tine.
E greu să creezi, să respiri, să exişti atunci când omului care înseamnă (acum) totul pentru tine, nu-i pasă nici măcar dacă mai eşti viu sau dacă nu cumva ai murit de la supraoboseală sau suprasuferinţă.
E greu să poţi învăţa, atunci când plângi nopţi întregi de mila propriei tale persoane, iar a doua zi te trezeşti cu nişte dureri de cap insuportabile.

Dar cel mai greu nu ne este nouă, le este părinţilor noştri, atunci când văd cum ne distrugem vieţile şi tinereţea cu tâmpeni d-astea. Lor le este greu când văd cum copiii lor se trezesc cu ochii umflaţi, cum umblă ca nişte zombie şi abia de mai pot răspunde la vreo interacţiune omenească din afară. Când văd cum ne închidem în noi şi ne închidem şi uşile din camere imediat cum intrăm în casă ca să putem plânge în pace. Când ne închidem sufletele în faţa lor şi suferim ca proştii din cauza unor iubiri juvenile. Iartă-mă, mamă că suferinţa mea infantilă te face să suferi, cred că îţi este greu...

Mie tot mi se pare că toată suferinţa din lumea asta e concentrată în mine, şi-mi pare că numai eu sufăr atât. Şi realizez că mor în Africa copiii de foame, dar asta nu reduce din suferinţa mea. Şi eu demult mi-am pierdut curajul în faţa suferinţei, atât de impresionată sunt de profunzimea ei în oasele mele şi de cum îmi cuprinde toată fiinţa, încât m-am dat bătută...

Cel mai greu ne este să o vedem pe mama cum suferă...