Scrisoare lui Moș Crăciun
Dragă Moș Crăciun,
la sigur nu sunt fetița cea mai cuminte și nu merit niciun gram din atenția și bunătatea ta, dar pentru că m-ai neglijat atâția ani în care ți-am fost devotată și loială, fă-mi o mică plăcere anul acesta și adu-mi un cadou mic-micuț și deloc costisitor.
Vreau să te rog, Moșule, anul acesta să fie ALTFEL! nu mai rău și nici mai bun, doar a l t f e l. M-am săturat de aceleași istorii triste mereu, aceleași dezamăgiri și perioade tâmpite întruna. Vreau în acest an de Crăciun să nu stau singură și să privesc televizorul, pentru că acasă nu am cu cine vorbi, iar în oraș nu am niciun prieten cu care ieși. Vreau anul acesta să dau cadouri oamenilor dragi și ei să le aprecieze, dar să aprecieze nu partea materială a cadoului, ci dragostea și căldurea mea dăruită, iubirea încălzită timp de un an de zile și împachetată frumos în hârtie cu reni. Afecțiunea mea pentru ei și dorința de a le face sărbătoare un piculeț mai luminoasă cu acest cadou neînsemnat al meu. Nu vreau nimic înapoi, îmi place să dau cadouri, fără să primesc nimic în schimb, mă face atît de fericită, dar știi ce vreau? Vreau ca persoana care ia în mână dragostea mea împachetată să mă sărute și să mă cuprindă, cu căldură, în semn că înțelege cât de scump este ceea ce țin ea în mână și cât de fragil.
Nu mai vreau, Moșule, să dau cadouri și să primesc sute de mulțumescuri înapoi, or mai rău, să primesc un alt cadou înapoi dat fără tras de inimă. Cel mai frumos mulțumesc este o îmbrățișare caldă și o privire sinceră. Niciodată nu voi înceta să dau cadouri, dar încetez a mai dărui dragoste, din frică de a fi neglijată și pusă pe o poliță departe, în praf.
Mai vreau, Moșule, să te rog ca să-mi dai oameni calzi de sărbători alături. Mi-e trist în fiecare an singurică și devine tot mai greu să trec de aceste sărbători, or că îmbătrânesc și singurătatea devine insuportabilă, or că cresc și înțeleg că să fii a nimănui de sărbători nu e chiar vesel. Vreau un omuleț scump alături, care să-mi zâmbească la miezul nopții și să-mi spună ”La Mulți Ani!”, iar de Crăciun să mă pupe și să-mi ureze ”Crăciun fericit!”.
Da știi ce vreau cel mai mult? Taie totul și notează-ți un singur lucru: zâmbetul Lui. Aș cere iubirea, dar știu, Moșule, că nu poți să-mi dai asta, da în schimb poți să-i aduci iubirea mea la inimă; și atunci poate că se va uita cu alți ochi la mine, fericirea mea.
Vreau zâmbetul lui, atât de cald, atât de frumos, atât de drag. Zâmbetul acesta care poate cuceri o lume întreagă! Să nu-i lipsească niciodată, să-i dai mii și mii de motive să-l poarte pe buze. Și să-mi dai voie să fiu și eu motiv pentru zâmbet uneori, atât. Se poate?
Scuză-mă dacă-ți cer prea mult, dar zice lumea că ești bun și îndeplinești toate dorințele. Nu mă dezamăgi, te rog, măcar anul acesta!
Cu taaaaare multă dragoste (nici nu știu ce să mai fac cu ea, așa de multă e)
Daniela ta.
la sigur nu sunt fetița cea mai cuminte și nu merit niciun gram din atenția și bunătatea ta, dar pentru că m-ai neglijat atâția ani în care ți-am fost devotată și loială, fă-mi o mică plăcere anul acesta și adu-mi un cadou mic-micuț și deloc costisitor.
Vreau să te rog, Moșule, anul acesta să fie ALTFEL! nu mai rău și nici mai bun, doar a l t f e l. M-am săturat de aceleași istorii triste mereu, aceleași dezamăgiri și perioade tâmpite întruna. Vreau în acest an de Crăciun să nu stau singură și să privesc televizorul, pentru că acasă nu am cu cine vorbi, iar în oraș nu am niciun prieten cu care ieși. Vreau anul acesta să dau cadouri oamenilor dragi și ei să le aprecieze, dar să aprecieze nu partea materială a cadoului, ci dragostea și căldurea mea dăruită, iubirea încălzită timp de un an de zile și împachetată frumos în hârtie cu reni. Afecțiunea mea pentru ei și dorința de a le face sărbătoare un piculeț mai luminoasă cu acest cadou neînsemnat al meu. Nu vreau nimic înapoi, îmi place să dau cadouri, fără să primesc nimic în schimb, mă face atît de fericită, dar știi ce vreau? Vreau ca persoana care ia în mână dragostea mea împachetată să mă sărute și să mă cuprindă, cu căldură, în semn că înțelege cât de scump este ceea ce țin ea în mână și cât de fragil.
Nu mai vreau, Moșule, să dau cadouri și să primesc sute de mulțumescuri înapoi, or mai rău, să primesc un alt cadou înapoi dat fără tras de inimă. Cel mai frumos mulțumesc este o îmbrățișare caldă și o privire sinceră. Niciodată nu voi înceta să dau cadouri, dar încetez a mai dărui dragoste, din frică de a fi neglijată și pusă pe o poliță departe, în praf.
Mai vreau, Moșule, să te rog ca să-mi dai oameni calzi de sărbători alături. Mi-e trist în fiecare an singurică și devine tot mai greu să trec de aceste sărbători, or că îmbătrânesc și singurătatea devine insuportabilă, or că cresc și înțeleg că să fii a nimănui de sărbători nu e chiar vesel. Vreau un omuleț scump alături, care să-mi zâmbească la miezul nopții și să-mi spună ”La Mulți Ani!”, iar de Crăciun să mă pupe și să-mi ureze ”Crăciun fericit!”.
Da știi ce vreau cel mai mult? Taie totul și notează-ți un singur lucru: zâmbetul Lui. Aș cere iubirea, dar știu, Moșule, că nu poți să-mi dai asta, da în schimb poți să-i aduci iubirea mea la inimă; și atunci poate că se va uita cu alți ochi la mine, fericirea mea.
Vreau zâmbetul lui, atât de cald, atât de frumos, atât de drag. Zâmbetul acesta care poate cuceri o lume întreagă! Să nu-i lipsească niciodată, să-i dai mii și mii de motive să-l poarte pe buze. Și să-mi dai voie să fiu și eu motiv pentru zâmbet uneori, atât. Se poate?
Scuză-mă dacă-ți cer prea mult, dar zice lumea că ești bun și îndeplinești toate dorințele. Nu mă dezamăgi, te rog, măcar anul acesta!
Cu taaaaare multă dragoste (nici nu știu ce să mai fac cu ea, așa de multă e)
Daniela ta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu