O a doua șansă la viață

Duminică, 15 martie, 2015

Am visat că murisem și ajunsesem acolo sus, nu știu exact dacă era iadul sau raiul, dar era departe de cele pământești. Și acolo la poarta dintre lumi cineva m-a întrebat: ”Dacă îți dau șansa să treci acum încă o dată prin viață, ai schimba ceva? Ți-ai îndrepta greșelile?” Și m-a trimis înapoi jos.

Știi care a fost primul lucru, pe care l-am făcut când am ajuns jos? Am fost să te caut pe tine. Am parcurs același drum sufocant de vară fierbinte pînă am ajuns la tine. Am vrut să te cunosc a doua oară și să mă prind iar și iar în vraja ochilor tăi calzi de iunie. 

Primisem cel mai frumos cadou: șansa să te văd din nou, să te cunosc iarăși și să o iau încă o dată de la început.

Și atunci cel de sus mi-a spus: ”GREȘIT! Nu asta trebuia să faci, trebuia să schimbi ceva. A doua șansă e dată pentru ca să trăiești o viață mai bună. Acum nu te mai pot scăpa de iad, dacă nu ai învățat din greșelile tale.”

Iar eu mi-am astupat urechile, nu doream să-l ascult, și continuam să te sărut, pentru că știam că e ultima oară când o mai pot face; și te sărutam pentru tot acest timp cât avea să fiu departe de tine. Te sărutam nebunește și te strânsesem la piept, să-ți simt pentru ultima dată căldura trupului și bătăile inimii.

Și când am ajuns din nou sus, (se pare că-i căzusem cu tronc celui de la poartă), am fost întrebat de ce am mers înapoi să fac aceeași greșeală, dacă știam deja ce va urma și aveam în schimb altă alegere.
Iar eu i-am răspuns că nu avea să mi-o iert niciodată să trăiesc o viață fără tine. Să știu că pot să mă întorc la tine, să știu că pot greși din nou, că am a doua șansă la greșeală și să nu o fac - ar fi o ipocrizie din partea mea. Știam sigur ce vreau, să mă întorc și să fac aceeași greșeală, iar și iar și iar.

Pentru că TU erai fericirea după care nu îmi mai era frică de moarte.

Și atunci bunul om de la poartă m-a trimis înapoi la tine.