'Infernul începe acolo unde nu mai e nici o speranță!'

Citat de Octavian Paler

Trăieşti săptămâni întregi cu un singur gând şi deschizi ochii dimineaţa cu o singură speranţă, ca mai apoi totul să dispară atât de rapid, fără să reuşeşti să mai simţi ceva...

Ştiu cu toţii teoria despre dunga albă în viaţa şi dunga neagră, cred, nu?
Uite că la unii dunga asta neagră e mai lungă şi se întâlneşte mai des în textura vieţii decât cea albă.

Săptămâni de coşmar, zile îngrozitoare, dimineţi ucigătoare şi toate supravieţuite datorită unui singur gând.
Ştiţi zilele astea când totul iese 'через жопу' şi tot ce faci, faci rău.
Tot pentru ce ai muncit până acum se distruge...
Totul se risipeşte în jurul tău...
Totul se dărâmă în faţa ta...
Totul moare...
Totul...

Te trezeşti dimineaţa şi te rogi: Doamne măcar azi să nu mă calce vreo maşină, măcar azi să n-o mai dau în bară la vreo probă, măcar azi să nu se întâmple nimic; nici bine, dar nici rău. Nimic.

Apoi deschizi ochii şi începe iadul:
Ţipete de dimineaţă,
dureri de burtă,
dureri de cap,
dureri de suflet,
dureri de viaţă,
dureri...

Fiecare dimineaţă aceeaşi speranţă la o zi frumoasă, şi fiecare dimineaţă aceeaşi dezamăgire.

Multe spaţii, multe goluri, multe puncte-puncte...

Promisiuni...
Multe promisiuni...
Promisiuni că va fi frumos...
Promisiuni că totul va fi bine...
Promisiuni mari, care te inspiră...
Promisiuni nerespectate, neţinute, uitate...
Promisiuni deşarte şi false, promisiuni ipocrite şi mincinoase...

Şi-apoi iar vine gândul cela despre care vorbeam. Gândul care te ajută să supravieţuieşti.
La o lecţie, profesoara noastră de istoria ne-a povestit istorioara despre 'inelul lui Solomon'.
Mă bucur pentru cei care o ştiu, cei care nu, citiţi-o, vă rog!
Ideea e că pe inel era gravat: 'Şi asta va trece!'
Iată gândul din fiecare dimineaţă.

Şi nelămuririle şi confuziile şi eşecurile şi nenorocul şi toate tâmpeniile astea vor trece...
Şi zilele rele pline de întâmplări ciudate vor trece...
Şi durerile fizice şi sufleteşti vor trece...
Şi lecţiile, profesorii, şcoala va trece...
Şi supraoboseala va trece...
Şi dragostea va trece...
Şi speranţa va trece...
Şi suferinţa va trece...
Şi el va trece...
Panta rhei...

Speranţe nu mai sunt, nici aşteptări.
De fapt, nu.
O aşteptare este, una singură. Să treacă totul mai repede.