P.S. Day 105 - El
30 septembrie, luni
Ultimul 'septembrie luni'...
Piesa asta a lui Horia Brenciu îmi aduce aminte dureros de mult de tata şi de El, dar tata e un subiect aparte acum.
Da, numărătoarea din suflet încă nu s-a terminat.
Dacă mai ţine minte cineva, El e omul minunat despre care vorbeam toată vara în blog. El e omul care mi-a fost alături la depărtare. Sună paradoxal, nu? Dar aşa a fost.
În schimb acum e foarte departe fiind alături.
A dat în mine aşa o melancolie azi. Piese pline de sens şi îmbibate cu amintiri. Poezii frumoase, citate, etc...
Hotărât să mai citesc ce am mai scris în blog. Citit 'jurnalul' din Canada.
La fiecare pas: El a zis asta, El a făcut aceea, El m-a făcut să mă simt aşa, El, El, El... Plus toate Post Scriptum-urile mele tot despre El.
Tare-mi place mie să fac antiteze, să compar lunile, zilele. Să văd ce s-a mai schimbat cu timpul, e o slăbiciune a mea de a 'controla' mereu timpul şi de a-l 'supraveghea'.
Aşa deci:
P.S. Day 6, îmi va fi dor de El.
- Da!!! Şi chiar mi-a fost, iar acum mi-e şi mai dor de el, dacă sincer.
P.S. Day 7, m-am gândit aproape tot drumul la El, cum a devenit atât de important, într-un timp atât de scurt?
- Şi acum mă gândesc tot drumul la el. Chiar a devenit foarte important. Poate prea important pentru mine?
P.S. Day 8, O săptămână de la prima discuţie, dar eu deja mă îndrăgostesc...
- Vreo 3 luni de la prima discuţie şi eu-s pierdută deja.
P.S Day 9, ce fericită sunt că-L am în viaţa mea.
- Ce nefericită sunt când ştiu că nu-l mai am în viaţa mea.
P.S. Day 10, mă plimbam prin port şi îmi dădeam seama ce minunat e El la mine, păcat doar că nu e al meu...
- Rămas la fel de extraordinar şi la fel de nu al meu.
P.S. Day 11, oricât aş încerca să mă detaşez, mă ataşez tot mai mult şi mai mult şi mai nebuneşte.
- Acum ataşată totalmente, la nebunie.
P.S. Day 12, zilele sunt mai frumoase când încep cu El şi se termină tot cu El.
- Zilele sunt oribile fără el.
P.S. Day 13, simt că ziua în care Îl voi pierde e tot mai aproape...
- Tadam! Here we are!
P.S. Day 14, ce bine că este, ce mirare că sunt...
- Ce rău că nu mai este, ce mirare că încă sunt...
P.S. Day 15, încep să gîndesc că eu l-am găsit pe Adam al meu.
- Exact! Şi pentru că nu e asta viaţa mea a 7-a, nu a fost să fie!
P.S. Day 16, mi-a pătruns în sânge ca otrava dulce de care nimeni nu mai vindecă pe om.
- Consecinţele ucigătoare ale otravei sunt inevitabile.
P.S. Day 17, “If you love somebody, let them go, for if they return, they were always yours. If they don't, they never were.” ― Kahlil Gibran
- So, he was never meant to be mine.
P.S. Day 23, ultima numărătoare.
- Pe blog - da, da'n suflet...
Aşa o mică retrospectivă. Mai sunt multe paralele de făcut. Ca spre exemplu faptul că-i auzeam dulcea voce mai des când eram acolo, decât acum că sunt aici. Ori că mă simţeam mai aşteptată acolo, decât sunt aici; şi multe altele.
Şi-mi dau seama că într-adevăr sentimentele se consumă. Totul trece; şi pasiunea, şi dorinţa, şi dragostea, şi afecţiunea, TOT! Dar ce să-i faci?
Panta rhei! Iar noi mergem mai departe, nu ne oprim, nu?
Doar mai sper uneori, dacă sincer... Dar ce să mai... Dacă tot e vorba de francheţe, atunci sper tot timpul, mă trezesc cu speranţă, mă culc cu speranţă, mănânc speranţă şi beau speranţă, răsuflu speranţă şi trăiesc cu speranţă.
Şi da, am fost fericită. Începutul lui septembrie a fost cel mai frumos din viaţă. A fost plin de lumină, lumina ochilor săi, plin de căldura sufletului său şi plin de tandreţea mângâierilor lui. Am fost chiar fericită, am fost şi acum nu mai sunt.
Acum, partea finală. M-am luat în mâini şi am făcut pasul. Un pas în hău, dar până la urmă la sfârşitul căderii în prăpastie tot aterizezi undeva. Cu o mână frântă, o inimă spartă, dar aterizezi. Eu încă-s în zbor, abia aştept să văd cum şi unde se va izbi sufletu-mi de pământ.
Inspirată am fost de un text foaaarte frumos de pe blogul lui Nicolae Apostu.
Textul 'La tendresse' de Henri Barbusse, doar că citim la Nicolae versiunea în rusă, “Нежность”.
Lectură plăcută vouă, sper să vă 'scârţâie' ceva acolo în inimă aşa cum mi s-a întâmplat mie.
Eu îmi continui zborul, să văd cât de departe te pot duce nişte aripi frânte.
P.S. Dar ea?
Ultimul 'septembrie luni'...
Piesa asta a lui Horia Brenciu îmi aduce aminte dureros de mult de tata şi de El, dar tata e un subiect aparte acum.
Da, numărătoarea din suflet încă nu s-a terminat.
Dacă mai ţine minte cineva, El e omul minunat despre care vorbeam toată vara în blog. El e omul care mi-a fost alături la depărtare. Sună paradoxal, nu? Dar aşa a fost.
În schimb acum e foarte departe fiind alături.
A dat în mine aşa o melancolie azi. Piese pline de sens şi îmbibate cu amintiri. Poezii frumoase, citate, etc...
Hotărât să mai citesc ce am mai scris în blog. Citit 'jurnalul' din Canada.
La fiecare pas: El a zis asta, El a făcut aceea, El m-a făcut să mă simt aşa, El, El, El... Plus toate Post Scriptum-urile mele tot despre El.
Tare-mi place mie să fac antiteze, să compar lunile, zilele. Să văd ce s-a mai schimbat cu timpul, e o slăbiciune a mea de a 'controla' mereu timpul şi de a-l 'supraveghea'.
Aşa deci:
P.S. Day 6, îmi va fi dor de El.
- Da!!! Şi chiar mi-a fost, iar acum mi-e şi mai dor de el, dacă sincer.
P.S. Day 7, m-am gândit aproape tot drumul la El, cum a devenit atât de important, într-un timp atât de scurt?
- Şi acum mă gândesc tot drumul la el. Chiar a devenit foarte important. Poate prea important pentru mine?
P.S. Day 8, O săptămână de la prima discuţie, dar eu deja mă îndrăgostesc...
- Vreo 3 luni de la prima discuţie şi eu-s pierdută deja.
P.S Day 9, ce fericită sunt că-L am în viaţa mea.
- Ce nefericită sunt când ştiu că nu-l mai am în viaţa mea.
P.S. Day 10, mă plimbam prin port şi îmi dădeam seama ce minunat e El la mine, păcat doar că nu e al meu...
- Rămas la fel de extraordinar şi la fel de nu al meu.
P.S. Day 11, oricât aş încerca să mă detaşez, mă ataşez tot mai mult şi mai mult şi mai nebuneşte.
- Acum ataşată totalmente, la nebunie.
P.S. Day 12, zilele sunt mai frumoase când încep cu El şi se termină tot cu El.
- Zilele sunt oribile fără el.
P.S. Day 13, simt că ziua în care Îl voi pierde e tot mai aproape...
- Tadam! Here we are!
P.S. Day 14, ce bine că este, ce mirare că sunt...
- Ce rău că nu mai este, ce mirare că încă sunt...
P.S. Day 15, încep să gîndesc că eu l-am găsit pe Adam al meu.
- Exact! Şi pentru că nu e asta viaţa mea a 7-a, nu a fost să fie!
P.S. Day 16, mi-a pătruns în sânge ca otrava dulce de care nimeni nu mai vindecă pe om.
- Consecinţele ucigătoare ale otravei sunt inevitabile.
P.S. Day 17, “If you love somebody, let them go, for if they return, they were always yours. If they don't, they never were.” ― Kahlil Gibran
- So, he was never meant to be mine.
P.S. Day 23, ultima numărătoare.
- Pe blog - da, da'n suflet...
Aşa o mică retrospectivă. Mai sunt multe paralele de făcut. Ca spre exemplu faptul că-i auzeam dulcea voce mai des când eram acolo, decât acum că sunt aici. Ori că mă simţeam mai aşteptată acolo, decât sunt aici; şi multe altele.
Şi-mi dau seama că într-adevăr sentimentele se consumă. Totul trece; şi pasiunea, şi dorinţa, şi dragostea, şi afecţiunea, TOT! Dar ce să-i faci?
Panta rhei! Iar noi mergem mai departe, nu ne oprim, nu?
Doar mai sper uneori, dacă sincer... Dar ce să mai... Dacă tot e vorba de francheţe, atunci sper tot timpul, mă trezesc cu speranţă, mă culc cu speranţă, mănânc speranţă şi beau speranţă, răsuflu speranţă şi trăiesc cu speranţă.
Şi da, am fost fericită. Începutul lui septembrie a fost cel mai frumos din viaţă. A fost plin de lumină, lumina ochilor săi, plin de căldura sufletului său şi plin de tandreţea mângâierilor lui. Am fost chiar fericită, am fost şi acum nu mai sunt.
Acum, partea finală. M-am luat în mâini şi am făcut pasul. Un pas în hău, dar până la urmă la sfârşitul căderii în prăpastie tot aterizezi undeva. Cu o mână frântă, o inimă spartă, dar aterizezi. Eu încă-s în zbor, abia aştept să văd cum şi unde se va izbi sufletu-mi de pământ.
Inspirată am fost de un text foaaarte frumos de pe blogul lui Nicolae Apostu.
Textul 'La tendresse' de Henri Barbusse, doar că citim la Nicolae versiunea în rusă, “Нежность”.
Lectură plăcută vouă, sper să vă 'scârţâie' ceva acolo în inimă aşa cum mi s-a întâmplat mie.
Eu îmi continui zborul, să văd cât de departe te pot duce nişte aripi frânte.
P.S. Dar ea?
Comentarii
Trimiteți un comentariu