Day 10 - Adam şi Eva pierduţi în Portul Vechi
2 iulie, marţi
Dimineaţă.
Dănuţa leneşă dechide un ochişor, apoi al doilea, iar primul se închide din nou; şi tot aşa m-am luptat cu somnul dulce şi patul ademenitor, până în sfârşit am hotărât să mă ridic din pat.
Pregătit un mic dejun delicios ca întotdeauna: banane, căpşune, blueberry, piersică şi alte fructe, Nutella, unt de arahide, ceaiuţ şi amintirea unui vis duuuulce şi frumos.
12:00
Îl trezesc pe Vanea, el papă, apoi pleacă la lucru.
Ziua.
Mai lenevesc prin casă, profit de timpul frumos de afară, e răcoareee, în sfârşit după câteva zile de caniculă.
14:54
Am intrat în facebook şi vorbesc acum cu El.
Conversaţii luuungi şi dulci ca de obicei. Un dor nemărginit şi afecţiune multă.
16:00
Hotărât să merg în oraş, în locul meu iubit, Vieux-Montreal şi anume la Vieux-Port, pe malul portului, în liniştea râului şi compania albatroşilor să citesc.
18:00
Ajunsă acolo, am făcut şi nişte poze cu vederea frumoasă a oraşului vechi. Sunt înnebunită după imortalizarea obiectelor neînsufleţite, dar care sunt defapt adevărate bucăţi de suflet. Fiecare clădire, fiecare sculptură e o bucată de suflet, o amintire eternă a unei vieţi efemere.
În Piaţa Saint-Jaques, ca de obicei sunt diferite reprezentaţii, jonglări, mimări, etc.
Merg spre Portul Vechi. Aici o pereche de tineri căsătoriţi îşi fac poze, el - înnebunit după ea, o fotografiază întruna, atunci când vprbeşte, când merge, când îşi îndreaptă o şuviţă de păr, când îi zâmbeşte...
M-au rugat să le fac nişte poze împreună.
18:30
Fotografiez Portul din toate unghiurile posibile, sunt pur şi simplu îndrăgostită de această fărâmă de suflet...
19:00
M-am aşezat pe o bancă cu vederea spre corăbii şi vapoare. Albatroşii strigă încontinuu, zborul lor, bătaia aripilor - vrăjeşte. Atâta viaţă, atîta libertate, atâta suflet şi visare în aceste păsări.
Început să citesc cartea Lui iubită, "Adam şi Eva" de Liviu Rebreanu, abia acum o citesc normal.
'Îi plăcea. Îşi zicea că merită să fie iubit şi de o contesă. Îl iubea.' - am dat de fraza asta pe la începutul cărţii. Atât de frumos ştia Rebreanu să verbalizeze dragostea, ştia să pătrundă în suflet şi să ajungă dincolo de el.
19:30
2 asiatici, bătrâni, stau pe banca de alături şi savurează briza ce le mângâie feţele trudite, uscate de vremi. I-am urmărit un timp, stăteau în linişte, nu au scos un singur cuvânt de când se aşezaseră pe bancă, doar se mai uitau uneori în ochi şi îşi zâmbeau dulce, cu blândeţe şi dragoste. El o ţinea de mână pe femeia vieţii lui. Ea îţi sprijinea capul de umărul care i-a fost alături o viaţă.
19:36
Plecase deja perechea pe care o admiram şi se aşezase alta, la fel 2 asiatici bătrâni, cu feţele blânde, drăgăstoase. Aceştia la fel preferau liniştea, doar că îşi mai spuneau uneori nişte şoapte de dragoste. De unde ştiu eu 'marea vorbitoare de chineză, tailandeză, koreeană şi japoneză' ce-şi spuneai ei? Din priviri şi din dulci mângîieri pe care şi le oferea după fiecare frază. El îi luase o şuviţă de păr de pe faţă, şi o mângâie blând, apoi o sărută încet pe frunte.
Se începuse o ploaia caldă de vară. Ei au plecat repede ţinându-se de mână, eu am pornit agale într-o plimbare prin ploiţă. Ador ploaia şi picăturile ei mici care-mi sărută faţa uscată de durere.
Am mai făcut câteva poze.
20:20
Trecînd pe lângă un Starbucks am hotărât să intru. Mi-am luat un Muffin cu ciocolată şi banană şi o cappuccino. Şi am hotărât să mă aşez la fereastră şi să mai citesc, urmărind ploaia de afară; cum o făceam acasă la Tucano. Dar aici nu e ca la Tucano şi atmosfera de aici în loc să-mi încălzească sufletul, îmi răscolise amintirile şi îmi provocase iarăşi un dor maaree de casă, de oameni şi locuri dragi.
Am mai citit despre dragostea interzisă a lui Mahavira şi Navamalika, fata cu ochii verzi, ca şi mine.
21:00
Ajuns la Notre-Dame, iarăşi. Soarele deja apusese şi 'maiestatea sa' era de o splendoare de nedescris. Reflectoarele ce luminau clădirea impunătoare o însufleţeau, părculeţul din faţa catedralei era şi el o bucată de suflet pierdut printre miile de turişti.
22:00
Sunt în faţa băncii la care lucrează Vanea. Îl aştept.
Pornim la plimbare, spre Festivalul de Jazz. Facem poze, vorbim, râdem.
23:15
Pornim spre casă. În metrou am discutat despre bărbaţi şi femei şi am concluzionat că cele mai frumoase sunt rusoaicele şi cei mai frumoşi sunt irlandezii, eu însă tot la părerea mea rămân că cei mai frumoşi sunt moldovenii şi moldovencele.
0:05
Am ajuns acasă.
Îi scriu cât de minunată e cartea recomandată de El.
01:00
El s-a trezit şi mi-a scris, a zis că dacă nu mă supăr mă sună mai târziu. Cum să mă supăr, când eu aş fi fericită să-i aud glasul măcar şi în fiecare zi, toată ziua?
02:06
Citesc despre Isit şi Unamonu.
Sună El. Îi aud vocea dulce, somnoroasă. Vorbit mult, despre nimic, doar ca să îi mai aud vocea puţin.
02:12
La despărţire îmi spuse nişte cuvinte pe care nu ştiu dacă le-am auzit corect, dar dacă da, atunci aici viaţa mea ia o cotitură neaşteptată.
Noapte.
Mai citesc despre Hamm şi Gungunum.
După care plec la somn.
P.S. Day 15, încep să gîndesc că eu l-am găsit pe Adam al meu.
Dimineaţă.
Dănuţa leneşă dechide un ochişor, apoi al doilea, iar primul se închide din nou; şi tot aşa m-am luptat cu somnul dulce şi patul ademenitor, până în sfârşit am hotărât să mă ridic din pat.
Pregătit un mic dejun delicios ca întotdeauna: banane, căpşune, blueberry, piersică şi alte fructe, Nutella, unt de arahide, ceaiuţ şi amintirea unui vis duuuulce şi frumos.
12:00
Îl trezesc pe Vanea, el papă, apoi pleacă la lucru.
Ziua.
Mai lenevesc prin casă, profit de timpul frumos de afară, e răcoareee, în sfârşit după câteva zile de caniculă.
14:54
Am intrat în facebook şi vorbesc acum cu El.
Conversaţii luuungi şi dulci ca de obicei. Un dor nemărginit şi afecţiune multă.
16:00
Hotărât să merg în oraş, în locul meu iubit, Vieux-Montreal şi anume la Vieux-Port, pe malul portului, în liniştea râului şi compania albatroşilor să citesc.
18:00
Ajunsă acolo, am făcut şi nişte poze cu vederea frumoasă a oraşului vechi. Sunt înnebunită după imortalizarea obiectelor neînsufleţite, dar care sunt defapt adevărate bucăţi de suflet. Fiecare clădire, fiecare sculptură e o bucată de suflet, o amintire eternă a unei vieţi efemere.
În Piaţa Saint-Jaques, ca de obicei sunt diferite reprezentaţii, jonglări, mimări, etc.
Merg spre Portul Vechi. Aici o pereche de tineri căsătoriţi îşi fac poze, el - înnebunit după ea, o fotografiază întruna, atunci când vprbeşte, când merge, când îşi îndreaptă o şuviţă de păr, când îi zâmbeşte...
M-au rugat să le fac nişte poze împreună.
18:30
Fotografiez Portul din toate unghiurile posibile, sunt pur şi simplu îndrăgostită de această fărâmă de suflet...
19:00
M-am aşezat pe o bancă cu vederea spre corăbii şi vapoare. Albatroşii strigă încontinuu, zborul lor, bătaia aripilor - vrăjeşte. Atâta viaţă, atîta libertate, atâta suflet şi visare în aceste păsări.
Început să citesc cartea Lui iubită, "Adam şi Eva" de Liviu Rebreanu, abia acum o citesc normal.
'Îi plăcea. Îşi zicea că merită să fie iubit şi de o contesă. Îl iubea.' - am dat de fraza asta pe la începutul cărţii. Atât de frumos ştia Rebreanu să verbalizeze dragostea, ştia să pătrundă în suflet şi să ajungă dincolo de el.
19:30
2 asiatici, bătrâni, stau pe banca de alături şi savurează briza ce le mângâie feţele trudite, uscate de vremi. I-am urmărit un timp, stăteau în linişte, nu au scos un singur cuvânt de când se aşezaseră pe bancă, doar se mai uitau uneori în ochi şi îşi zâmbeau dulce, cu blândeţe şi dragoste. El o ţinea de mână pe femeia vieţii lui. Ea îţi sprijinea capul de umărul care i-a fost alături o viaţă.
19:36
Plecase deja perechea pe care o admiram şi se aşezase alta, la fel 2 asiatici bătrâni, cu feţele blânde, drăgăstoase. Aceştia la fel preferau liniştea, doar că îşi mai spuneau uneori nişte şoapte de dragoste. De unde ştiu eu 'marea vorbitoare de chineză, tailandeză, koreeană şi japoneză' ce-şi spuneai ei? Din priviri şi din dulci mângîieri pe care şi le oferea după fiecare frază. El îi luase o şuviţă de păr de pe faţă, şi o mângâie blând, apoi o sărută încet pe frunte.
Se începuse o ploaia caldă de vară. Ei au plecat repede ţinându-se de mână, eu am pornit agale într-o plimbare prin ploiţă. Ador ploaia şi picăturile ei mici care-mi sărută faţa uscată de durere.
Am mai făcut câteva poze.
20:20
Trecînd pe lângă un Starbucks am hotărât să intru. Mi-am luat un Muffin cu ciocolată şi banană şi o cappuccino. Şi am hotărât să mă aşez la fereastră şi să mai citesc, urmărind ploaia de afară; cum o făceam acasă la Tucano. Dar aici nu e ca la Tucano şi atmosfera de aici în loc să-mi încălzească sufletul, îmi răscolise amintirile şi îmi provocase iarăşi un dor maaree de casă, de oameni şi locuri dragi.
Am mai citit despre dragostea interzisă a lui Mahavira şi Navamalika, fata cu ochii verzi, ca şi mine.
21:00
Ajuns la Notre-Dame, iarăşi. Soarele deja apusese şi 'maiestatea sa' era de o splendoare de nedescris. Reflectoarele ce luminau clădirea impunătoare o însufleţeau, părculeţul din faţa catedralei era şi el o bucată de suflet pierdut printre miile de turişti.
22:00
Sunt în faţa băncii la care lucrează Vanea. Îl aştept.
Pornim la plimbare, spre Festivalul de Jazz. Facem poze, vorbim, râdem.
23:15
Pornim spre casă. În metrou am discutat despre bărbaţi şi femei şi am concluzionat că cele mai frumoase sunt rusoaicele şi cei mai frumoşi sunt irlandezii, eu însă tot la părerea mea rămân că cei mai frumoşi sunt moldovenii şi moldovencele.
0:05
Am ajuns acasă.
Îi scriu cât de minunată e cartea recomandată de El.
01:00
El s-a trezit şi mi-a scris, a zis că dacă nu mă supăr mă sună mai târziu. Cum să mă supăr, când eu aş fi fericită să-i aud glasul măcar şi în fiecare zi, toată ziua?
02:06
Citesc despre Isit şi Unamonu.
Sună El. Îi aud vocea dulce, somnoroasă. Vorbit mult, despre nimic, doar ca să îi mai aud vocea puţin.
02:12
La despărţire îmi spuse nişte cuvinte pe care nu ştiu dacă le-am auzit corect, dar dacă da, atunci aici viaţa mea ia o cotitură neaşteptată.
Noapte.
Mai citesc despre Hamm şi Gungunum.
După care plec la somn.
P.S. Day 15, încep să gîndesc că eu l-am găsit pe Adam al meu.
Comentarii
Trimiteți un comentariu