Day 3 - Prietenia din copilărie

25 iunie, marţi
Dimineaţă.
Prietena mea cea mai bună din copilărie - Veronica, mi-a zis încă înainte de a ajunge aici, să o sun a doua zi cum mă trezesc, ca ea să vină să mă vadă că îi este dor de mine. Zis şi făcut, m-am trezit şi am cules numărul ei. La celălalt capăt de telefon aud un scurt 'alo' zis cu un accent tipic quebecuaz şi mai apoi un scurt ţipăt de fericire. Scumpa mea prietenă, atât de dragă şi de aproape inimii mele, atât de entuziasmată de venirea mea... Mi-a spus că iese imediat din casă şi că ajunge în vreo oră. Aştept, aştept cu nerăbdarea să o văd pe cea alături de care am petrecut cele mai frumoase clipe ale copilăriei mele, cea cu care am împărtăşit toate secretele mele copilăreşti despre visele mele tainice şi cea care mi-a demonstrat că prietenia adevărată nu cunoaşte distanţa.
13:20
Veronica în sfârşit ajunge la mine, cu Bogdan - fratele ei. Nici că a intrat bine în casă că mi-a sărit în gât, strângându-mă tare la piept şi făcându-mă să simt acel dor care îi ardea sufletul de 5 ani deja.
A adus îngheţată, ca să ne potolim focul dorului, şi am început a ne admira. Ce frumoasă e, ce mare a crescut, scumpa mea prietenă, odinioară atât de mică, de fragedă, ca un puiuţ de căprioară; acum, femeie, înltă, frumoasă, fermecătoare...
14:00
Veronica trebuie să plece, începe lucrul la ora 15:00. O mai cuprind o dată din tot sufletul şi închid uşa dupa ea şi Bogdan.
15:00
Am intrat în facebook să vorbesc puţin cu El, căci mesajele mele ajung la El, sms-urile Lui însă nu ajung la mine. Îmi spune că s-a gândit mult la mine şi eu sunt fericită, chiar sper să fie aşa, îmi doresc prea mult asta...
18:00
Seara am plecat la cină cu mama şi Ion, la familia Veronicăi.
Până a ajunge acolo ne-am plimbat într-un părculeţ foarte drăguţ, unde am găsit şi un scrânciob în care să pot să-mi legăn lupta ce se dădea în interiorul sufletului meu, între dorul enorm şi încântarea că sunt alături de cei care mă iubesc.
20:00
Ajunşi la Veronica, am luat cu toţii cina, într-o atmosferă călduroasă, mereu familia lor mi-a inspirat multă căldură sufletească şi pace.
22:00
Cu un ceaiuţ călduţ în mână şi cu vântişorul cald de afară, am început introducerea Veronicăi în furtuna mea de sentimente şi nebunii. Cu o evidentă mirare faţă de toate tâmpeniile pe care le-am avut ultimile luni în viaţă, Veronica a decis să-şi mai expună din trăirile ei mie, având o vădită încredere în prietena ei din scutece.
23:45
Orele trec ca clipele într-o companie plăcută şi mai ales cu istorii interesante.
E timpul să mergem acasă, am mulţumit gazdei pentru o seară superbă şi am plecat.
Noapte.
Ajunsă acasă, obosită şi terminată am decis să mă culc mai devreme astăzi şi să renunţ la lectura mea nocturnă. Un ceai cu verişorul meu iubit şi o vorbă bună şi sunt gata de somn. Dar nu înainte de a de a mai aştepta puţin ca să se trezească El, să-i scriu 'bună dimineaţa', de altfel nu voi putea dormi. N-am putut rezista şi am adormit, dar conştientă m-am trezit în timpul nopţii şi i-am scris, da, acum cu siguranţă pot să dorm liniştită. 

P.S. Day 8, O săptămână de la prima discuţie, dar eu deja mă îndrăgostesc...