Day 6 - 'Ti voglio baciare' sau cum Dana are noroc la bărbaţi
28 iunie, vineri
12:00
Trezirea şi la mine şi la Vanea, azi am fost mai leneşă...
Luăm împreună micul dejun, şi ieşim cât mai curând din casă. Am promis Veronicăi că vin la ea să mai stăm de vorbă, că ieri ne-am despărţit cam repede.
13:25
Ajuns la Veronică o îmbrăţişez enorm, de parcă nu aş fi văzut-o de ani de zile şi micuţa Melania îmi sare, în sensul cel mai direct, în gât. Eh, ce primire poate fi mai călduroasă?
Scumpa mea pune ceaiul să fiarbă, căci avem o zi taaare posomorâtă aici, şi e friiig şi ceaiuţul chiar se cere.
13:36
Iarăşi vorbesc cu El.
Se înfiripă şi discuţii mai serioase, în timp ce eu savurez ceaiul şi asta mă face să o pierd puţin pe Veronica din vizor şi să mă concentrez totalmente asupra Lui. Are încredere în mine, în omul din mine, îmi dă aripi.
14:25
Între timp gust din muffin-urile delicioase pregătite de Veronica şi mă delectez cu atmosfera confortabilă din jur. 2 copii minunaţi, scumpa mea prietenă, desert delicios, ceaiuţ călduţ, atmosferă posomorâtă, dar adorabilă pentru astfel de şederi şi El, care-mi aduce în continuu fericirea pe buze: fiecare vorbă a lu mă face să mă simt mai încrezută în mine, mai bună, MAI... Ce noroc am cu El, dar şi în acelaşi timp ce nenorocire se apropie de inima mea...
17:00
Vine mama Veronicăi acasă. MAi stăm de vorbă, 'scărpinăm limbile' cum se spune la noi.
19:00
Ajung acasă, mă îmbrac mai călduţ, înainte e o seară lungă, mergem la Jazz Festival cu Vanea. Astăzi e deschiderea.
Mă înarmez cu iPod-ul şi fotoaparatul şi ies din casă.
20:15
Ajunsă la Place-des-Arts, admir frumoasa subterană, unde se întâlnesc intrările în Teatrul de Operă şi Balet, Palatul de concerte şi Instituţia care dirijează cu acest festival de Jazz. La 22:30 urma să mă întâlnesc cu Vanea în faţa Starbucks-ului.
21:00
Fac poze la oameni, la clădiri, la suflete, la piatră, observ toate naţiunile adunate la un loc şi mă minunez cât de diferiţi suntem.
21:30
Timpul trece, eu aştept, s-a început concertul de deschidere, bărbaţi diferiţi se uită la mine straniu. Unii zâmbesc, unii doar se uită straniu.
Neaşteptat, un bărbat mă întreabă dacă nu am o ţigară, evident, îi spun că nu am şi-i zâmbesc, cum o fac de obicei cu toţi oamenii. El însă peste câtva timp iarăşi se apropie de mine şi mă întreabă dacă sunt de aici de pe loc, sau turist, îmi zice că-i place aţa mea hippie de pe frunte şi-mi zice că-s 'cute'.
22:00
Vorbind cu acest necunoscut, aflu că e italian de origine şi e profesor de tenisşi pe de-asupra mai are şi vreo 32 de ani. Iarăşi 'norocul' meu la făcut cunoştinţă cu bărbaţi 'mai aproape de vârsta mea' îşi joacă festele. Italianul rămas uimit de 'poliglotismul' meu şi auzind că înţeleg şi italiană puţin, îmi zice "Ti voglio baciare", spre marea mea dezamăgire înţelesesem ce înseamnă fraza, mă înroşisem de şoc şi de nervi în acelaşi timp. Apoi zise: "It's a joke, I was just testing you", ahaaa, joke, later he really tried, but no babe, there is still someone whom I miss and who is probably waiting for me to come back to RM.
22:15
Următorul sfert de oră a trecut liniştit, în discuţii banale, în aşteptarea lui Vanea.
22:35
La venirea lui, ei au mai vorbit apoi Vanea 'быстро отшил его' şi am pornit mai departe.
Seară.
Am fost la o cafenea 'Paris' se numeau şi am mâncat cele mai bune crêpes din oraş (un fel de clătite, dar aşa le numesc francezii).
Erau cu adevărat bune, cu căpşună şi Nutella, mmmm şi cu un Mochaccino Caramel ca să încălzească sufletul îngheţat de afară.
Fost-am noi după aceea la Muzeul de Arte, în curtea lui mai bine zis şi acolo am făcut poze multe cu diferite sculpturi din metal. Priveliştea era cu adevărat uimitoare, luminile străluceau ca razele de soare în miezul zilei.
Noapte.
În timpul acestei seri feerice am cam uitat de noţiunea timpului noi şi am pierdut ultimul metrou. Noroc de autobuzele nocturne de aici, însă oricum am mers muuuult pe jos. Am vorbit despre multe, despre viaţă, despre moarte despre tainele neştiute şi tot aşa. Într-un exces de dragoste Vanea m-a şi îmbrăţişat, ceea ce m-a făcut extrem de fericită. De mică el era bărbatul care a fost mereu aproape de mine, şi alături de care mereu mă simţeam protejată. Întrebată cu cine se va mărita, micuţa Dănuţa zicea mereu cu Vanea şi dragostea ei enormă pentru acest om minunat nu a pierit nici până astăzi, el însă mai rar are excese de drăgălăşenie, inima mea însă ştie că el mereu mă aşteaptă şi mă iubeşte indiferent de cât de des ne certăm sau ne luăm în râs.
03:30
Astfel mergând pe drum şi discutând despre tot şi despre toate, în misterul nopţii al magnificului Montreal am ajuns în sfârşit acasă.
03:49
Am mai aştepta puţin ca să-i scriu Lui, la El e sîmbătă deja şi trebuie să doarmă mai mult, am grijă su nu-L trezesc.
P.S. Day 11, oricât aş încerca să mă detaşez, mă ataşez tot mai mult şi mai mult şi mai nebuneşte.
12:00
Trezirea şi la mine şi la Vanea, azi am fost mai leneşă...
Luăm împreună micul dejun, şi ieşim cât mai curând din casă. Am promis Veronicăi că vin la ea să mai stăm de vorbă, că ieri ne-am despărţit cam repede.
13:25
Ajuns la Veronică o îmbrăţişez enorm, de parcă nu aş fi văzut-o de ani de zile şi micuţa Melania îmi sare, în sensul cel mai direct, în gât. Eh, ce primire poate fi mai călduroasă?
Scumpa mea pune ceaiul să fiarbă, căci avem o zi taaare posomorâtă aici, şi e friiig şi ceaiuţul chiar se cere.
13:36
Iarăşi vorbesc cu El.
Se înfiripă şi discuţii mai serioase, în timp ce eu savurez ceaiul şi asta mă face să o pierd puţin pe Veronica din vizor şi să mă concentrez totalmente asupra Lui. Are încredere în mine, în omul din mine, îmi dă aripi.
14:25
Între timp gust din muffin-urile delicioase pregătite de Veronica şi mă delectez cu atmosfera confortabilă din jur. 2 copii minunaţi, scumpa mea prietenă, desert delicios, ceaiuţ călduţ, atmosferă posomorâtă, dar adorabilă pentru astfel de şederi şi El, care-mi aduce în continuu fericirea pe buze: fiecare vorbă a lu mă face să mă simt mai încrezută în mine, mai bună, MAI... Ce noroc am cu El, dar şi în acelaşi timp ce nenorocire se apropie de inima mea...
17:00
Vine mama Veronicăi acasă. MAi stăm de vorbă, 'scărpinăm limbile' cum se spune la noi.
19:00
Ajung acasă, mă îmbrac mai călduţ, înainte e o seară lungă, mergem la Jazz Festival cu Vanea. Astăzi e deschiderea.
Mă înarmez cu iPod-ul şi fotoaparatul şi ies din casă.
20:15
Ajunsă la Place-des-Arts, admir frumoasa subterană, unde se întâlnesc intrările în Teatrul de Operă şi Balet, Palatul de concerte şi Instituţia care dirijează cu acest festival de Jazz. La 22:30 urma să mă întâlnesc cu Vanea în faţa Starbucks-ului.
21:00
Fac poze la oameni, la clădiri, la suflete, la piatră, observ toate naţiunile adunate la un loc şi mă minunez cât de diferiţi suntem.
21:30
Timpul trece, eu aştept, s-a început concertul de deschidere, bărbaţi diferiţi se uită la mine straniu. Unii zâmbesc, unii doar se uită straniu.
Neaşteptat, un bărbat mă întreabă dacă nu am o ţigară, evident, îi spun că nu am şi-i zâmbesc, cum o fac de obicei cu toţi oamenii. El însă peste câtva timp iarăşi se apropie de mine şi mă întreabă dacă sunt de aici de pe loc, sau turist, îmi zice că-i place aţa mea hippie de pe frunte şi-mi zice că-s 'cute'.
22:00
Vorbind cu acest necunoscut, aflu că e italian de origine şi e profesor de tenisşi pe de-asupra mai are şi vreo 32 de ani. Iarăşi 'norocul' meu la făcut cunoştinţă cu bărbaţi 'mai aproape de vârsta mea' îşi joacă festele. Italianul rămas uimit de 'poliglotismul' meu şi auzind că înţeleg şi italiană puţin, îmi zice "Ti voglio baciare", spre marea mea dezamăgire înţelesesem ce înseamnă fraza, mă înroşisem de şoc şi de nervi în acelaşi timp. Apoi zise: "It's a joke, I was just testing you", ahaaa, joke, later he really tried, but no babe, there is still someone whom I miss and who is probably waiting for me to come back to RM.
22:15
Următorul sfert de oră a trecut liniştit, în discuţii banale, în aşteptarea lui Vanea.
22:35
La venirea lui, ei au mai vorbit apoi Vanea 'быстро отшил его' şi am pornit mai departe.
Seară.
Am fost la o cafenea 'Paris' se numeau şi am mâncat cele mai bune crêpes din oraş (un fel de clătite, dar aşa le numesc francezii).
Erau cu adevărat bune, cu căpşună şi Nutella, mmmm şi cu un Mochaccino Caramel ca să încălzească sufletul îngheţat de afară.
Fost-am noi după aceea la Muzeul de Arte, în curtea lui mai bine zis şi acolo am făcut poze multe cu diferite sculpturi din metal. Priveliştea era cu adevărat uimitoare, luminile străluceau ca razele de soare în miezul zilei.
Noapte.
În timpul acestei seri feerice am cam uitat de noţiunea timpului noi şi am pierdut ultimul metrou. Noroc de autobuzele nocturne de aici, însă oricum am mers muuuult pe jos. Am vorbit despre multe, despre viaţă, despre moarte despre tainele neştiute şi tot aşa. Într-un exces de dragoste Vanea m-a şi îmbrăţişat, ceea ce m-a făcut extrem de fericită. De mică el era bărbatul care a fost mereu aproape de mine, şi alături de care mereu mă simţeam protejată. Întrebată cu cine se va mărita, micuţa Dănuţa zicea mereu cu Vanea şi dragostea ei enormă pentru acest om minunat nu a pierit nici până astăzi, el însă mai rar are excese de drăgălăşenie, inima mea însă ştie că el mereu mă aşteaptă şi mă iubeşte indiferent de cât de des ne certăm sau ne luăm în râs.
03:30
Astfel mergând pe drum şi discutând despre tot şi despre toate, în misterul nopţii al magnificului Montreal am ajuns în sfârşit acasă.
03:49
Am mai aştepta puţin ca să-i scriu Lui, la El e sîmbătă deja şi trebuie să doarmă mai mult, am grijă su nu-L trezesc.
P.S. Day 11, oricât aş încerca să mă detaşez, mă ataşez tot mai mult şi mai mult şi mai nebuneşte.
Comentarii
Trimiteți un comentariu