Day 11 - La prânz sufletele se regăsesc
3 iulie, miercuri
10:43
Sună telefonul, la celălalt capăt al firului aud vocea bărbatului celui mai important din viaţa mea. O voce obosită, blândă şi puţin răguşită de vremi mă ceartă dulce, cu multă dragoste că dorm mult, ca de obicei. Apoi mai vioi, mă trezeşte din somn şi mă chestionează detaliat: cum am ajuns, cum mă simt, ce fac, dacă sunt bine, dacă îmi place... aici am răspuns mai negativ, el însă ştia explicaţia, tatăl meu scump ştie de ce sufletul meu nu se regăseşte în acest oraş, el ştie pentru că şi sufletul lui este asemeni sufletului meu, mereu tânăr, mereu rebel, mereu implicat şi activ. Un alt îndemn dulce al lui a fost să am grijă de femeia vieţii lui şi să o urmăresc cu atenţie în tot ce face.
După conversaţia cu mine, bărbatul inimilor noastre a cerut să vorbească şi cu a doua iubire a lui, cu mama. După ce s-au luat peste picior şi au mai făcut glume unul pe seama altuia, tata luând o atitudine mai serioasă îşi luă rămas bun şi o îndemnă şi pe mama la rândul ei să aibă grijă de rezultatul dragostei lor.
11:00
Îmi iau obişnuitul petit déjeuner format din multe fructe, pomuşoare, nutella şi ceaiuţ.
12:00
E timpul să-l trezesc pe Vanea. Copilul ăsta doarme atât de dulce şi strâns că ţi se rupe inima când vine ora trezitului.
Vanea anunţă că timp de 40 de minute trebuie să ne strângem căci nana merge la stomatolog, eu - "marele traducător" tot trebuie să merg cu ea, okaaay...
Timp de concentrare am avut foarte puţin, dar iată-ne la 12:43 ieşite din casă, în grabă, în fugă, dar la timp.
13:15
Ajunşi în Square Victoria, trebuie să aşteptăm până la 14:00, în părculeţ.
Aici am observat multe chestiuţe interesante. Oamenii care iau prânzul îşi iau mâncarea cu ei şi se întâlnesc în parc cu alţi prieteni.
Pe o bancă stă mama şi fiica, fiica trecută de 40, dar cu o faţă foarte încreţită, mama deşi mai în vârstă arată mult mai bine. Un lucru interesant de remarcat la ele a fost că în momentul când mama se retrăsese pe 2 minute să prvească harta metroului, fiica scoase repede o ţigară, o aprinse, fumă puţin din ea, apoi brusc o aruncă, când văzu că mama se întoarce înapoi. Clar lucru că fata se baza pe vederea slabă a mamei şi pe vârsta înaintată a ei, dar totuşi instinctul de a se ascunde de mamă când faci lucruri rele e prezent şi la vârsta aceasta. Un surâs ştrengăresc îi apăru pe faţă femeii de peste 40 de ani, când văzu că eu am observat-o cum stingea ţigara de marginea băncii.
Un alt moment interesant era prânzul luat de un bărbat, trecut de 45 şi o femeie, în jur de 40, care evident se plăceau, şi în discuţiile lor banale se uitau în ochi unul la celălalt cu o văpaie de foc bine ascunsă. În timpul conversaţiei, bărbatul făcu nişte mişcări mai stângace, mai ciudate prin care vru să se apropie de femeie, să-i cuprindă umărul, aceasta vădit stingherită, dar neîmpotrivindu-se făcea faţă că nu înţelege ce se întâmplă. Spre orele 14, când prânzul lua sfârşit, femeia o apucă în vale, bărbatul, la stânga, dar nu înainte să se uite lung în ochi unul la celălalt, să rîdă ambii ca doi copii, apoi o îmbrăţişare neîndemânatică, care dură vreo 3 minute şi din care niciunul nu dorea să se desprindă.
Alte scaune, mulţi prieteni, perechi, tineri, bătrâni, îndrăgostiţi, indiferenţi, etc..
14:00
Mergem la dentist, Vanea completează formularul, dentistul cheamă pacienta. Până la urmă, asistenta era o fată din Bulgaria care vorbea rusa şi ajutorul meu fu de prisos.
Având o oră la dispoziţie pentru a rezolva probleme globale, a pune ţara la cale şi a lua decizii capitale, am început să analizez toată situaţia sentimentală în care mă aflam. Sentimente împreună cu conştiinţa mi-au ucis 3600 de secunde din viaţă, în care nu am hotărât nimic, ba dimpotrivă m-am înfundat în îndoieli şi bănuieli.
15:15
Mergem înapoi spre casă. Ne-am înţeles astăzi cu Veronica să dorm la ea ca mâine de dimineaţă să ieşim în oraş şi să ne facem de cap.
16:00
A propos, i-am plăcut şoferului de la autobusul cu care am venit acasă, haha. După ce ne-am dat jos şi autobusul a pornit, domnul încă se uita la mine, întoarse capul la 180 de grade şi era să se tamponeze într-o maişină, la o interescţie. Era atât de drăguţ.
Acasă, mama ne aştepta cu prânzul pus pe masă.
16:28
Am intrat pe facebook să mai vorbesc cu oamenii dragi. Văd că mi-a scris El că va putea să mă sune abia dimineaţa (la El), adică noaptea (la mine).
Am vorbit cu Olguţa mea scumpă, cu Andrei cu care de curând am reînceput conversaţiile cu Dumitriţa şi alţii, mi-a scris Iura, un foarte bun prieten şi un om extraordinar, mi-a trimis un textuleţ scris de el, genial ca de obicei, iar eu încântată că el are încredere în mine.
După multe discuţii frumoase, e tmpul să mă duc în locul veşnicei meditaţii: duşul.
Acolo cuprinsă de un extaz şi agonie în acelaşi timp am început să analizez şi să trec cu privirea încă o dată toate acţiunile ce au dus la situaţia de acum. Straniu cum sunetul apei te pune într-atâta pe gânduri şi te linişteşte şi te stăpâneşte şi-ţi purifică raţiunea.
După o meditaţie, evident, foarte lungă am început să mă pregătesc de ieşire.
18:44
Ca de obicei în chaos şi într-o grabă imensă, neştiută de oamenii normali şi echilibraţi, ies din casă fugind şi înghiţind câte puţin aer pentru a nu-mi pierde cunoştinţa în zăpuşeala de afară.
20:45
După o plimbare frumoasă în parc cu fetele cele mai frumoase din familia Veronicăi, am revenit la ea acasă.
Într-un cerc plăcut de familie, din care parcă fac parte deja, o familie mare, unită şi cu multă căldură în suflete, am băut ceaiuţul de seară împreună cu o tartă delicioasă de mere şi ceva ciocolată cu alune întregi, mmmm..
22:10
Revenind în camera Veronicăi şi a Melaniei, ne spunem ultimile bârfe care s-au mai adunat şi reîncepem lectura poeziilor pe facebook.
Eu îi citesc capodoperele marilor noştri genii, ea mă priveşte blând şi dulce şi spune că îi place cum citesc eu poeziile, zice că o fac frumos, poate că aşa era, o făceam pentru un suflet frumos!
Noaptea.
Au urmat zeci de discuţii şi descoperiri interesante, descrise mai detaliat, însă, în ziua 12.
P.S. Day 16, mi-a pătruns în sânge ca otrava dulce de care nimeni nu mai vindecă pe om.
10:43
Sună telefonul, la celălalt capăt al firului aud vocea bărbatului celui mai important din viaţa mea. O voce obosită, blândă şi puţin răguşită de vremi mă ceartă dulce, cu multă dragoste că dorm mult, ca de obicei. Apoi mai vioi, mă trezeşte din somn şi mă chestionează detaliat: cum am ajuns, cum mă simt, ce fac, dacă sunt bine, dacă îmi place... aici am răspuns mai negativ, el însă ştia explicaţia, tatăl meu scump ştie de ce sufletul meu nu se regăseşte în acest oraş, el ştie pentru că şi sufletul lui este asemeni sufletului meu, mereu tânăr, mereu rebel, mereu implicat şi activ. Un alt îndemn dulce al lui a fost să am grijă de femeia vieţii lui şi să o urmăresc cu atenţie în tot ce face.
După conversaţia cu mine, bărbatul inimilor noastre a cerut să vorbească şi cu a doua iubire a lui, cu mama. După ce s-au luat peste picior şi au mai făcut glume unul pe seama altuia, tata luând o atitudine mai serioasă îşi luă rămas bun şi o îndemnă şi pe mama la rândul ei să aibă grijă de rezultatul dragostei lor.
11:00
Îmi iau obişnuitul petit déjeuner format din multe fructe, pomuşoare, nutella şi ceaiuţ.
12:00
E timpul să-l trezesc pe Vanea. Copilul ăsta doarme atât de dulce şi strâns că ţi se rupe inima când vine ora trezitului.
Vanea anunţă că timp de 40 de minute trebuie să ne strângem căci nana merge la stomatolog, eu - "marele traducător" tot trebuie să merg cu ea, okaaay...
Timp de concentrare am avut foarte puţin, dar iată-ne la 12:43 ieşite din casă, în grabă, în fugă, dar la timp.
13:15
Ajunşi în Square Victoria, trebuie să aşteptăm până la 14:00, în părculeţ.
Aici am observat multe chestiuţe interesante. Oamenii care iau prânzul îşi iau mâncarea cu ei şi se întâlnesc în parc cu alţi prieteni.
Pe o bancă stă mama şi fiica, fiica trecută de 40, dar cu o faţă foarte încreţită, mama deşi mai în vârstă arată mult mai bine. Un lucru interesant de remarcat la ele a fost că în momentul când mama se retrăsese pe 2 minute să prvească harta metroului, fiica scoase repede o ţigară, o aprinse, fumă puţin din ea, apoi brusc o aruncă, când văzu că mama se întoarce înapoi. Clar lucru că fata se baza pe vederea slabă a mamei şi pe vârsta înaintată a ei, dar totuşi instinctul de a se ascunde de mamă când faci lucruri rele e prezent şi la vârsta aceasta. Un surâs ştrengăresc îi apăru pe faţă femeii de peste 40 de ani, când văzu că eu am observat-o cum stingea ţigara de marginea băncii.
Un alt moment interesant era prânzul luat de un bărbat, trecut de 45 şi o femeie, în jur de 40, care evident se plăceau, şi în discuţiile lor banale se uitau în ochi unul la celălalt cu o văpaie de foc bine ascunsă. În timpul conversaţiei, bărbatul făcu nişte mişcări mai stângace, mai ciudate prin care vru să se apropie de femeie, să-i cuprindă umărul, aceasta vădit stingherită, dar neîmpotrivindu-se făcea faţă că nu înţelege ce se întâmplă. Spre orele 14, când prânzul lua sfârşit, femeia o apucă în vale, bărbatul, la stânga, dar nu înainte să se uite lung în ochi unul la celălalt, să rîdă ambii ca doi copii, apoi o îmbrăţişare neîndemânatică, care dură vreo 3 minute şi din care niciunul nu dorea să se desprindă.
Alte scaune, mulţi prieteni, perechi, tineri, bătrâni, îndrăgostiţi, indiferenţi, etc..
14:00
Mergem la dentist, Vanea completează formularul, dentistul cheamă pacienta. Până la urmă, asistenta era o fată din Bulgaria care vorbea rusa şi ajutorul meu fu de prisos.
Având o oră la dispoziţie pentru a rezolva probleme globale, a pune ţara la cale şi a lua decizii capitale, am început să analizez toată situaţia sentimentală în care mă aflam. Sentimente împreună cu conştiinţa mi-au ucis 3600 de secunde din viaţă, în care nu am hotărât nimic, ba dimpotrivă m-am înfundat în îndoieli şi bănuieli.
15:15
Mergem înapoi spre casă. Ne-am înţeles astăzi cu Veronica să dorm la ea ca mâine de dimineaţă să ieşim în oraş şi să ne facem de cap.
16:00
A propos, i-am plăcut şoferului de la autobusul cu care am venit acasă, haha. După ce ne-am dat jos şi autobusul a pornit, domnul încă se uita la mine, întoarse capul la 180 de grade şi era să se tamponeze într-o maişină, la o interescţie. Era atât de drăguţ.
Acasă, mama ne aştepta cu prânzul pus pe masă.
16:28
Am intrat pe facebook să mai vorbesc cu oamenii dragi. Văd că mi-a scris El că va putea să mă sune abia dimineaţa (la El), adică noaptea (la mine).
Am vorbit cu Olguţa mea scumpă, cu Andrei cu care de curând am reînceput conversaţiile cu Dumitriţa şi alţii, mi-a scris Iura, un foarte bun prieten şi un om extraordinar, mi-a trimis un textuleţ scris de el, genial ca de obicei, iar eu încântată că el are încredere în mine.
După multe discuţii frumoase, e tmpul să mă duc în locul veşnicei meditaţii: duşul.
Acolo cuprinsă de un extaz şi agonie în acelaşi timp am început să analizez şi să trec cu privirea încă o dată toate acţiunile ce au dus la situaţia de acum. Straniu cum sunetul apei te pune într-atâta pe gânduri şi te linişteşte şi te stăpâneşte şi-ţi purifică raţiunea.
După o meditaţie, evident, foarte lungă am început să mă pregătesc de ieşire.
18:44
Ca de obicei în chaos şi într-o grabă imensă, neştiută de oamenii normali şi echilibraţi, ies din casă fugind şi înghiţind câte puţin aer pentru a nu-mi pierde cunoştinţa în zăpuşeala de afară.
20:45
După o plimbare frumoasă în parc cu fetele cele mai frumoase din familia Veronicăi, am revenit la ea acasă.
Într-un cerc plăcut de familie, din care parcă fac parte deja, o familie mare, unită şi cu multă căldură în suflete, am băut ceaiuţul de seară împreună cu o tartă delicioasă de mere şi ceva ciocolată cu alune întregi, mmmm..
22:10
Revenind în camera Veronicăi şi a Melaniei, ne spunem ultimile bârfe care s-au mai adunat şi reîncepem lectura poeziilor pe facebook.
Eu îi citesc capodoperele marilor noştri genii, ea mă priveşte blând şi dulce şi spune că îi place cum citesc eu poeziile, zice că o fac frumos, poate că aşa era, o făceam pentru un suflet frumos!
Noaptea.
Au urmat zeci de discuţii şi descoperiri interesante, descrise mai detaliat, însă, în ziua 12.
P.S. Day 16, mi-a pătruns în sânge ca otrava dulce de care nimeni nu mai vindecă pe om.
Comentarii
Trimiteți un comentariu