Day 12 - Păunescu, despărţire şi căsătorie
4 iulie, joi
00:15
Пожилая пара, сидит на лавочке.
Мужчина взял женщину за руку и сказал:
"А ведь мы сделали это. Мы постарели вместе."
Frumos, nu-i aşa? Aşa teme sentimentale am discutat noi toată noaptea şi dimineaţa.
Am vorbit despre inimi rănite şi sentimente epuizate, despre băieţi buni şi fete stricate, despre băieţi ce au distrus viaţa unelor fete şi despre fete proaste care i-au crezut şi tot aşa.
Am ajuns apoi la poezia lui Păunescu: "Spune-mi ceva"
'Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie şi-un blestem
Din partea ta.
Totuşi nu ştiu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.
În noaptea despărţirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.
Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.
Şi de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat şi cu ce rost
Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.
Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despărţire peste tot
Şi se aude că va fi mai greu
Decât vom fi departe tu şi eu.
Dar nu pentru a-ţi spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
Ci ca să ştii, în viscolul câinesc,
Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc.
Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi
Dezastrul împărţirilor la doi,
Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt
Şi cum e să fii singur pe pământ.'
O poezie extraordinară care pătrunde până în adâncul sufletului şi dincolo, care sensibilizează şi ar aduce până la lacrimi un suflet mai iubitor. Trimis-o şi Lui.
Noaptea a continuat cu discuţii despre viaţă şi moarte, cinste, onoare, educaţie, genialitate şi alte lucruri măreţe, de care suntem încă departe, dar spre care tind sufletele noastre tinere şi neliniştite.
Melania dormea lângă noi ca un îngeraş şi nici gând la filosofia absurdă pe care o discutam noi şi iluziile noastre neverosimile. Mai discutam şi despre teoria celor 7 vieţi a lui Tudor Aleman din "Adam şi Eva" şi despre probabilitatea existenţei acestea, teoria constă în faptul că în a 7-a viaţă ţi-e dat să cunoşti fericirea absolută alături de sufletul pereche. Aştept să citească cartea Veronica ca să putem discuta mai profund tema. Însă după teoria lui, eu trebuie că îmi trăiesc a 7-a viaţă, pentru că părinţii mei la sigur au trăit-o pe a lor a 7-a aşa deci copilul care s-a născut din dragostea lor mare, trebuie că îţi trăieşte şi el viaţa decisivă. Urmează 'verificarea' dacă l-am găsit pe Adam în viaţa mea... Gânduri de noapte.
02:24
Sună El. M-am obişnuit atât de mult cu El, cred că îmi va fi foarte greu la despărţire. Glasul Lui dulce mi-a mângâiat rana deschisă a sufletului în urma conversaţiilor noastre nocturne cu Veronica.
Mi-a trimis apoi o poză cu Chişinăul matinal. Atât de frumos e oraşul meu, atât mi-e de dor şi atât de mult îl iubesc. Aştept revenirea acasă.
Toată noaptea-dimineaţa am vorbit cu Veronica despre rostul vieţii şi efemeritatea oamenilor. Paralel vorbeam şi cu El. Veronica mai trage cu ochiul uneori la discuţiile noastre şi îmi tot spune că am dat de o minune mare în viaţa mea, eu încă nu ştiu dacă e minune sau poate nenorocire.
"Iubirea poate fi şi otravă şi leac, iar cei îndrăgostiţi o beau întotdeauna la nimereală" zicea Aurelian Silvestu şi noi tot la concluzia asta am ajuns după o noapte lungă.
05:06
Am închis iPad-ul şi savurăm liniştea dimineţii şi lumina caldă a răsăritului de soare.
Melania cam umbla prin somn şi noi după ea, ca să nu cadă jos.
Am ajuns cu vorba şi la citatul ăsta: “If you love two people at the same time, choose the second. Because if you really loved the first one, you wouldn't have fallen for the second.” ― Johnny Depp.
Şi tot aşa, am întâlnit noi dimineaţa până s-a trezit toată casa.
07:00
Melania ne-a făcut o dimineaţă superbă mie şi Veronicăi. O dispoziţie nebună puse stăpânire pe ea şi râsul eu copilăresc, atât de dulce şi molipsitor a umplut toată casa. Dansa şi cânta, ne cuprindea, ne pupa şi îşi degaka toată dragostea posibilă din sufleţelul ei. Ochii jucăuşi îi radiau de o fericire inexplicabilă şi inimile noastre s-au încărcat şi ele cu o afecţiune şi căldură enormă de la acest copil superb.
08:00
Hotărât să luăm micul dejun. Nelipsita Nutellă este pe masă deja. O dimineaţă însorită şi puţin răcoroasă ne mângâie ochii obosiţi de o noapte nedormită. Vorbesc iarăşi cu El, despre gelozie.
Veronica scoate din frigider suc de portocale rece, ahhhh, în ce extaz sunt eu când îl beau rece şi răcoritor de dimineaţă, nu pot reda sentimentul acesta de împlinire a unei pofte arzânde enorme.
Urmează să petrecem ziua în oraş, voriam să facem şi poze, dar feţele noastre şifonate nu ne permit asta.
08:28
Primit cerere de căsătorie şi inel de la El, haha.
Am mai pierdut timpul pe la bucătărie, prin discuţii, râsete, zâmbete şi mângâieri de suflet.
10:58
Ieşim din casă şi hotărâm să mergem în oraş, să ne mai limpezim minţile şi să răcorim sufletele.
Afară s-a dovedit a fi o adevărată caniculă.
Ne-am dus la Plateau, zona unde lucrează mama Veronicăi. Să luăm prînzul împreună.
13:00
Mergem la restaurantul "Miami" să luăm prânzul, gălăgia de acolo însă ne-a împins să ne luîm prânzul la pachet şi să-l savurăm într-un părculeţ din apropiere.
Luasem Gyros, un fel de mâncare grecească, foarte bună, mmmm.
14:30
Fiind topiţi de o căldură insuportabilă, am decis să ne răcorim la Loblaws, un supermarket şi să ne luăm câte o îngheţată şi ceaiuţ rece.
După-amiaza.
Ne-am mai plimbat, am mai căscat gurile, cum s-ar zice. Am mai deranjat canadienii cu râsul nostru puternic şi pe alocuri nemotivat.
17:00
Am venit s-o luăm pe Melania de la grădiniţă. Puiuţul acesta ne-a luminat iarăşi ochii cu lumina sufletului său.
Venit acasă la Veronica, luat toate lucrurile şi pornit spre casă.
19:00
Acasă am avut puţin timp la concentrare pentru că Vanea mi-a adus aminte că azi la Jazz Festival sunt ai noştri: Folclorul "Ciocârlia" din România.
21:00
Sunt aici în faţa scenei, parte din mulţimea care a venit şi ea să vadă ce reprezintă românii. Voi cita cîte ceva din cele ce am mai zis: "9,00 fix tot ansamblul era în faţă. Au început cu un mic intro, apoi: “Bună seara, Montreal! Vă mulţumim, suntem onoraţi, etc, etc..” LA prezentare, domnii au menţionat că sunt MOLDOVENI din România, apoi din nou că au venit din MOLDOVA să cânte publicului canadian şi apoi iarăşi că vor cânta din folclorul MOLDOVENESC şi puţin din cel ţigănesc."
Am fost în extaz pe parcursul a toată reprezentaţia, şi la 11 p.m au mai avut una unde la fel am primit o mare plăcere. Mai multe detalii despre acest concert minunat am scris aici.
Încă o seară frumoasă petrecută alături de un om frumos.
01:20
Ajuns acasă, băut ceaiuţ şi vorbit despre lucruri măreţe şi probleme filosofice, ca de obicei.
01:56
Sună El, îmi creează o dispoziţie frumoasă înainte de somn şi mă umple de căldură şi dragoste.
E timpul să fac nani.
P.S. Day 17, “If you love somebody, let them go, for if they return, they were always yours. If they don't, they never were.” ― Kahlil Gibran
00:15
Пожилая пара, сидит на лавочке.
Мужчина взял женщину за руку и сказал:
"А ведь мы сделали это. Мы постарели вместе."
Frumos, nu-i aşa? Aşa teme sentimentale am discutat noi toată noaptea şi dimineaţa.
Am vorbit despre inimi rănite şi sentimente epuizate, despre băieţi buni şi fete stricate, despre băieţi ce au distrus viaţa unelor fete şi despre fete proaste care i-au crezut şi tot aşa.
Am ajuns apoi la poezia lui Păunescu: "Spune-mi ceva"
'Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie şi-un blestem
Din partea ta.
Totuşi nu ştiu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.
În noaptea despărţirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.
Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.
Şi de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat şi cu ce rost
Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.
Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despărţire peste tot
Şi se aude că va fi mai greu
Decât vom fi departe tu şi eu.
Dar nu pentru a-ţi spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
Ci ca să ştii, în viscolul câinesc,
Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc.
Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi
Dezastrul împărţirilor la doi,
Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt
Şi cum e să fii singur pe pământ.'
O poezie extraordinară care pătrunde până în adâncul sufletului şi dincolo, care sensibilizează şi ar aduce până la lacrimi un suflet mai iubitor. Trimis-o şi Lui.
Noaptea a continuat cu discuţii despre viaţă şi moarte, cinste, onoare, educaţie, genialitate şi alte lucruri măreţe, de care suntem încă departe, dar spre care tind sufletele noastre tinere şi neliniştite.
Melania dormea lângă noi ca un îngeraş şi nici gând la filosofia absurdă pe care o discutam noi şi iluziile noastre neverosimile. Mai discutam şi despre teoria celor 7 vieţi a lui Tudor Aleman din "Adam şi Eva" şi despre probabilitatea existenţei acestea, teoria constă în faptul că în a 7-a viaţă ţi-e dat să cunoşti fericirea absolută alături de sufletul pereche. Aştept să citească cartea Veronica ca să putem discuta mai profund tema. Însă după teoria lui, eu trebuie că îmi trăiesc a 7-a viaţă, pentru că părinţii mei la sigur au trăit-o pe a lor a 7-a aşa deci copilul care s-a născut din dragostea lor mare, trebuie că îţi trăieşte şi el viaţa decisivă. Urmează 'verificarea' dacă l-am găsit pe Adam în viaţa mea... Gânduri de noapte.
02:24
Sună El. M-am obişnuit atât de mult cu El, cred că îmi va fi foarte greu la despărţire. Glasul Lui dulce mi-a mângâiat rana deschisă a sufletului în urma conversaţiilor noastre nocturne cu Veronica.
Mi-a trimis apoi o poză cu Chişinăul matinal. Atât de frumos e oraşul meu, atât mi-e de dor şi atât de mult îl iubesc. Aştept revenirea acasă.
Toată noaptea-dimineaţa am vorbit cu Veronica despre rostul vieţii şi efemeritatea oamenilor. Paralel vorbeam şi cu El. Veronica mai trage cu ochiul uneori la discuţiile noastre şi îmi tot spune că am dat de o minune mare în viaţa mea, eu încă nu ştiu dacă e minune sau poate nenorocire.
"Iubirea poate fi şi otravă şi leac, iar cei îndrăgostiţi o beau întotdeauna la nimereală" zicea Aurelian Silvestu şi noi tot la concluzia asta am ajuns după o noapte lungă.
05:06
Am închis iPad-ul şi savurăm liniştea dimineţii şi lumina caldă a răsăritului de soare.
Melania cam umbla prin somn şi noi după ea, ca să nu cadă jos.
Am ajuns cu vorba şi la citatul ăsta: “If you love two people at the same time, choose the second. Because if you really loved the first one, you wouldn't have fallen for the second.” ― Johnny Depp.
Şi tot aşa, am întâlnit noi dimineaţa până s-a trezit toată casa.
07:00
Melania ne-a făcut o dimineaţă superbă mie şi Veronicăi. O dispoziţie nebună puse stăpânire pe ea şi râsul eu copilăresc, atât de dulce şi molipsitor a umplut toată casa. Dansa şi cânta, ne cuprindea, ne pupa şi îşi degaka toată dragostea posibilă din sufleţelul ei. Ochii jucăuşi îi radiau de o fericire inexplicabilă şi inimile noastre s-au încărcat şi ele cu o afecţiune şi căldură enormă de la acest copil superb.
08:00
Hotărât să luăm micul dejun. Nelipsita Nutellă este pe masă deja. O dimineaţă însorită şi puţin răcoroasă ne mângâie ochii obosiţi de o noapte nedormită. Vorbesc iarăşi cu El, despre gelozie.
Veronica scoate din frigider suc de portocale rece, ahhhh, în ce extaz sunt eu când îl beau rece şi răcoritor de dimineaţă, nu pot reda sentimentul acesta de împlinire a unei pofte arzânde enorme.
Urmează să petrecem ziua în oraş, voriam să facem şi poze, dar feţele noastre şifonate nu ne permit asta.
08:28
Primit cerere de căsătorie şi inel de la El, haha.
Am mai pierdut timpul pe la bucătărie, prin discuţii, râsete, zâmbete şi mângâieri de suflet.
10:58
Ieşim din casă şi hotărâm să mergem în oraş, să ne mai limpezim minţile şi să răcorim sufletele.
Afară s-a dovedit a fi o adevărată caniculă.
Ne-am dus la Plateau, zona unde lucrează mama Veronicăi. Să luăm prînzul împreună.
13:00
Mergem la restaurantul "Miami" să luăm prânzul, gălăgia de acolo însă ne-a împins să ne luîm prânzul la pachet şi să-l savurăm într-un părculeţ din apropiere.
Luasem Gyros, un fel de mâncare grecească, foarte bună, mmmm.
14:30
Fiind topiţi de o căldură insuportabilă, am decis să ne răcorim la Loblaws, un supermarket şi să ne luăm câte o îngheţată şi ceaiuţ rece.
După-amiaza.
Ne-am mai plimbat, am mai căscat gurile, cum s-ar zice. Am mai deranjat canadienii cu râsul nostru puternic şi pe alocuri nemotivat.
17:00
Am venit s-o luăm pe Melania de la grădiniţă. Puiuţul acesta ne-a luminat iarăşi ochii cu lumina sufletului său.
Venit acasă la Veronica, luat toate lucrurile şi pornit spre casă.
19:00
Acasă am avut puţin timp la concentrare pentru că Vanea mi-a adus aminte că azi la Jazz Festival sunt ai noştri: Folclorul "Ciocârlia" din România.
21:00
Sunt aici în faţa scenei, parte din mulţimea care a venit şi ea să vadă ce reprezintă românii. Voi cita cîte ceva din cele ce am mai zis: "9,00 fix tot ansamblul era în faţă. Au început cu un mic intro, apoi: “Bună seara, Montreal! Vă mulţumim, suntem onoraţi, etc, etc..” LA prezentare, domnii au menţionat că sunt MOLDOVENI din România, apoi din nou că au venit din MOLDOVA să cânte publicului canadian şi apoi iarăşi că vor cânta din folclorul MOLDOVENESC şi puţin din cel ţigănesc."
Am fost în extaz pe parcursul a toată reprezentaţia, şi la 11 p.m au mai avut una unde la fel am primit o mare plăcere. Mai multe detalii despre acest concert minunat am scris aici.
Încă o seară frumoasă petrecută alături de un om frumos.
01:20
Ajuns acasă, băut ceaiuţ şi vorbit despre lucruri măreţe şi probleme filosofice, ca de obicei.
01:56
Sună El, îmi creează o dispoziţie frumoasă înainte de somn şi mă umple de căldură şi dragoste.
E timpul să fac nani.
P.S. Day 17, “If you love somebody, let them go, for if they return, they were always yours. If they don't, they never were.” ― Kahlil Gibran
Comentarii
Trimiteți un comentariu