Day 9 - Ziua Canadei
1 iulie, luni
Dimineaţa.
Azi e Ziua Canadei, micuţa împlineşte azi 146 de ani.
Eu mă gătesc de 'mare' sărbătoare, după obiceiul nostru moldovenesc. Dacă e sărbătoare atunci sărbătorim şi savurăm din plin. Mai târziu abia mi-am dat seama cât de amarnic greşisem.
Vanea lucrează azi.
Mama şi Nana au hotărât în sfârşit să-mi facă companie şi să iasă şi ele în oraş.
Afară e timp frumos, soare, dar nu prea cald, dimpotrivă, poţi simţi mângâierile vântului din când în când.
Ziua.
Mai vorbesc cu oamenii mei scumpi pe facebook.
Sunt oameni extraordinari în viaţa noastră pe care ai avut norocul să-i cunoşti, dar nenorocul de a fi departe de ei. Am eu aşa un prieten pe care l-am cunoscut în Moldova, însă de curând plecase în USA, dar la care ţin enorm şi care are o importanţă mare în viaţa mea, în pofida depărtării. E genul de om pe care îmi pare că-l cunosc de o viaţă şi care îmi e atât de aproape sufletului. Acest om îmi scrise azi o poezie. Frumoasă, foarte frumoasă, ca şi toate poeziile lui şi de altfel ca şi tot ceea ce face el. Un sentiment plăcut mi-a cuprins toată fiinţa.
Mai profit de timp şi mai vorbesc şi cu alţi oameni. Vorbit azi a propos şi cu un om foarte drag mie cândva, dar cum oamenii iubiţi nu-ţi părăsesc sufletul niciodată; şi conversaţia de azi a fost una foarte plăcută pentru mine, pentru că 'am un dor de tine' e o frază foarte frumoasă, mai ales când o auzi de la un suflet frumos.
14:30
Cam ne pregătim deja să ieşim din casă. Ne-am înarmat cu bună dispoziţie şi cu fotoaparatul şi suntem gata de sărbătoare.
16:47
Ajunse la oraşul vechi, căutăm pe Veronica şi familia ei maaree.
Între timp, remarc unele chestii din oraş: plăcut că l-am auzit pe Michael Jackson şi anume piesa The way you make me feel , oamenii însă fără nici-un chef de sărbătoare, nici-o dispoziţie specială, păcat. În oraş nu s-a făcut nici-o festivitate 'wow'.
Ne-am întâlnit cu marea familie şi am pornit într-o plimbare spre Vechiul Port. Ador această parte a oraşului, mă regăsesc acolo, în acea linişte, în strigătele albatroşilor.
18:30
Pornit spre Notre-Dame de Montreal. Pe drum ne-am oprit să-l ascultăm pe David, un băieţaş foartee drăguţ care cânta în Piaţa Saint-Jaques. Cântau mulţi, dar m-am oprit anume la el pentru că l-am auzit cântând Use Somebody de Kings of Leon , apoi David a cântat arhicunoscutul Rolling in the deep de Adele. După care, făcu o mică prezentare a următoarei piese pe care o va interpreta, inima mea nu ştiu de ce a început să se zbată mai tare, el spunea că piesa e una veche tare şi că toată lumea o cunoaşte. Inima mea ghicise cântecul. Apoi primele acorduri... Toată lumea tace, David zicea că poate dacă tot nimeni nu o ştie să cânte altceva, dar eu ţipam în gura mare că vreau piesa ASTA. Iarăşi primele acorduri... Eu sunt în extaz. E piesa Wonderwall de Oasis. Cântecul iubit, care e mereu balsam pe sufletul meu ars. Şi spre final, pentru a mai răscoli din amintirile mele, David hotărâse să cânte Somebody that I used to know de Gotye. După lungi aplauze şi strigăte, am pornit mai departe spre Notre-Dame.
Pe drum am mai intrat şi pe la Tim Hortons, să mîncăm nişte gogoaşe.
Ajuns la Notre-Dame. Frumoasă tare catedrala, mai ales în amurg.
20:30
Hotărât să mergem acasă pentru că fetele au cam obosit.
21:30
Ajuns acasă, am luat cina, ne-am uitat la poze..
I-am răspuns Lui.
01:05
Mi-a scris El. Se trezise şi mi-a răspuns imediat.
01:28
El sună. Vocea-i somnoroasă îmi şopteşte vorbe dulci şi calde.
Acum pot să mă culc liniştită.
P.S. Day 14, ce bine că este, ce mirare că sunt...
Dimineaţa.
Azi e Ziua Canadei, micuţa împlineşte azi 146 de ani.
Eu mă gătesc de 'mare' sărbătoare, după obiceiul nostru moldovenesc. Dacă e sărbătoare atunci sărbătorim şi savurăm din plin. Mai târziu abia mi-am dat seama cât de amarnic greşisem.
Vanea lucrează azi.
Mama şi Nana au hotărât în sfârşit să-mi facă companie şi să iasă şi ele în oraş.
Afară e timp frumos, soare, dar nu prea cald, dimpotrivă, poţi simţi mângâierile vântului din când în când.
Ziua.
Mai vorbesc cu oamenii mei scumpi pe facebook.
Sunt oameni extraordinari în viaţa noastră pe care ai avut norocul să-i cunoşti, dar nenorocul de a fi departe de ei. Am eu aşa un prieten pe care l-am cunoscut în Moldova, însă de curând plecase în USA, dar la care ţin enorm şi care are o importanţă mare în viaţa mea, în pofida depărtării. E genul de om pe care îmi pare că-l cunosc de o viaţă şi care îmi e atât de aproape sufletului. Acest om îmi scrise azi o poezie. Frumoasă, foarte frumoasă, ca şi toate poeziile lui şi de altfel ca şi tot ceea ce face el. Un sentiment plăcut mi-a cuprins toată fiinţa.
Mai profit de timp şi mai vorbesc şi cu alţi oameni. Vorbit azi a propos şi cu un om foarte drag mie cândva, dar cum oamenii iubiţi nu-ţi părăsesc sufletul niciodată; şi conversaţia de azi a fost una foarte plăcută pentru mine, pentru că 'am un dor de tine' e o frază foarte frumoasă, mai ales când o auzi de la un suflet frumos.
14:30
Cam ne pregătim deja să ieşim din casă. Ne-am înarmat cu bună dispoziţie şi cu fotoaparatul şi suntem gata de sărbătoare.
16:47
Ajunse la oraşul vechi, căutăm pe Veronica şi familia ei maaree.
Între timp, remarc unele chestii din oraş: plăcut că l-am auzit pe Michael Jackson şi anume piesa The way you make me feel , oamenii însă fără nici-un chef de sărbătoare, nici-o dispoziţie specială, păcat. În oraş nu s-a făcut nici-o festivitate 'wow'.
Ne-am întâlnit cu marea familie şi am pornit într-o plimbare spre Vechiul Port. Ador această parte a oraşului, mă regăsesc acolo, în acea linişte, în strigătele albatroşilor.
18:30
Pornit spre Notre-Dame de Montreal. Pe drum ne-am oprit să-l ascultăm pe David, un băieţaş foartee drăguţ care cânta în Piaţa Saint-Jaques. Cântau mulţi, dar m-am oprit anume la el pentru că l-am auzit cântând Use Somebody de Kings of Leon , apoi David a cântat arhicunoscutul Rolling in the deep de Adele. După care, făcu o mică prezentare a următoarei piese pe care o va interpreta, inima mea nu ştiu de ce a început să se zbată mai tare, el spunea că piesa e una veche tare şi că toată lumea o cunoaşte. Inima mea ghicise cântecul. Apoi primele acorduri... Toată lumea tace, David zicea că poate dacă tot nimeni nu o ştie să cânte altceva, dar eu ţipam în gura mare că vreau piesa ASTA. Iarăşi primele acorduri... Eu sunt în extaz. E piesa Wonderwall de Oasis. Cântecul iubit, care e mereu balsam pe sufletul meu ars. Şi spre final, pentru a mai răscoli din amintirile mele, David hotărâse să cânte Somebody that I used to know de Gotye. După lungi aplauze şi strigăte, am pornit mai departe spre Notre-Dame.
Pe drum am mai intrat şi pe la Tim Hortons, să mîncăm nişte gogoaşe.
Ajuns la Notre-Dame. Frumoasă tare catedrala, mai ales în amurg.
20:30
Hotărât să mergem acasă pentru că fetele au cam obosit.
21:30
Ajuns acasă, am luat cina, ne-am uitat la poze..
I-am răspuns Lui.
01:05
Mi-a scris El. Se trezise şi mi-a răspuns imediat.
01:28
El sună. Vocea-i somnoroasă îmi şopteşte vorbe dulci şi calde.
Acum pot să mă culc liniştită.
P.S. Day 14, ce bine că este, ce mirare că sunt...
Comentarii
Trimiteți un comentariu